Category : Books-Fiction

Sub Category : Suspense/Mystery

Prolog 

SUA, California

~1996~


     Am auzit plânsul înainte să deschid ochii, și imediat ce am făcut-o, nimic nu m-a oprit să o iau la fugă în jos, pe scări, către dormitorul lui. Am privit ceasul în treacăt. Era ora 02:25, aceeași oră ca în fiecare noapte. Ușa s-a deschis cu un scârțâit și am pășit înăuntru. 

     — Matt! 

     L-am ridicat în brațe, încercând să-l liniștesc. Nu știam ce se întâmpla cu el. De câteva nopți, începea să plângă din senin, iar când îl luam în brațe se agăța de mine, ca și când i-ar fi fost frică de ceva. Dar nu era nimic care putea să-l sperie în camera aia. 

      Încetul cu încetul am reușit să-l liniștesc, și l-am privit adormind din nou. Pandantivul cu stea strălucea la gâtul lui, în întunericul difuz din cameră. L-am sărutat ușor pe frunte și l-am desprins de mine, așezându-l înapoi în pătuț. 

       Kaya...

     Am tresărit. Am privit în toate părțile, și nu era nimic. Atunci cine-mi spusese numele?

     L-am privit pe Matt, dormea liniștit. Geamul era închis, perdelele trase, și totuși, abia atunci realizasem cât de rece era aerul din cameră. Am pornit radiatorul, și atunci am văzut. O umbră înaltă, subțire, întinzându-se pe întreg peretele din spatele meu. Un fum negru și dens circulând la nivelul podelei. Apoi un scâncet, și Matt plângând din nou.

     — Înapoi!

     Fumul căzu asupra pătuțului lui Matt în timp ce eu eram trasă afară din cameră de două brațe necunoscute, țipând și zbătându-mă ca să ajung la el. Imediat ce am ajuns în hol, un bărbat trecu pe lângă mine și intră, iar celălalt îmi prinse încheieturile și mă lipi de perete.

     — Am nevoie ca tu să stai aici, mi-a spus, iar tonul pe care îl folosise era unul dur. Să nu te miști de aici, ai înțeles?!

     Am aprobat mecanic din cap iar el mi-a lăsat încheieturile, dispărând în cameră. Fumul se îndesea și părea să crească, vedeam prin crăpătura lăsată în ușă cum camera devenea din ce în ce mai întunecată. Numai privind mi se făcea pielea de găină.

     — Hei! A strigat cineva, și l-am văzut pe celălalt băiat ieșind pe ușă, cu Matt pe brațe. Ține-l, a spus. Ia-l și fugi! Nu te uita înapoi!

     Apoi întuneric. Nu îmi amintesc să fi fugit, nu îmi amintesc să fi rămas, tot ce știu este că nu am mai văzut nimic, iar celelalte amintiri au dispărut și ele în timp.